Cultele neoprotestante și drepturile omului (3) Scopul redactării Scrisorii celor 6

După ce am anunțat apariția editorială a acestei lucrări AICI, am continuat să prezint părți și aspecte importante ale demersului nostru. Astfel, în prima parte (1) am publicat prefața scrisă de pastorul Iosif Țon. În partea a doua (2) am publicat Cuvântul înainte al autorilor. Acum, demersul ajuns la partea a treia (3), își propune să prezinte scopul redactării acestei scrisori, a Memoriului document cum a fost denumit. Veți descoperi parcurgând fragmentul de mai jos care a fost motivația semnatarilor, precum și care erau cauzele pe care aceștia le aduceau în atenția cancelariilor occidentale, dar și a opiniei publice și presei din țările libere.

(p. 15) Prin intermediul acestei scrisori, expediată ambasadelor S.U.A. şi Marii Britanii de la Bucureşti unor persoane şi organizaţii din Occident, precum şi postului de radio Europa Liberă care a difuzat-o în data de 2 aprilie 1977, semnatarii atrăgeau atenţia asupra faptului că în România credincioşii erau supuşi unei persecuţii greu sesizabile din afara ţării deoarece deşi sistematică, persecuţia era mascată[1]. Scrisoarea ridica probleme pe baza a trei feluri de persecuţii: identificarea credincioşilor evanghelici la locurile de muncă şi darea afară sau retrogradarea, identificarea adunărilor în grupuri şi acuzarea de huliganism sau anarhism şi persecuţia copiilor şi tinerilor evanghelici în şcoli şi licee[2].

[1] Marius Silveşan, Bisericile Creştine Baptiste din România: între persecuţie, acomodare şi rezistenţă: 1948-1965, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012, p. 351.

[2] Bogdan Emanuel Răduţ, Cultele neoprotestante în statul socialist (1965-1990), Editura Sitech, Craiova, 2012, p. 53.